De la ANOST la FRUMOS

Pentru unii, excursiile cu familia pot fi plictisitoare şi lipsite de amuzament. Deşi părinţii sunt uneori stricţi şi nu te lasă întotdeauna să faci ce îţi doreşti, încă te poţi bucura de noile experienţe pe care le trăieşti atunci când călătoreşti. Încă poţi admira peisajele, încă poţi cunoaşte cultura locală, poţi imortaliza momente prin fotografii şi cel mai important poţi petrece timp alături de familia ta. Poate încă sună destul de rău, şi eu aveam aceleaşi idei fixate în cap: „părinţii mei mă vor cara într-o grămadă de locuri plictisitoare” “ce fac eu fără wi-fi?” “cum resist fără semnal?” “o să fie groaznic” şi multe altele.
După câteva excursii în care mă făceam singură să mă simt prost, mi-am deschis orizontul şi mi-am spus pur şi simplu:”merg în excursie că să mă relaxez şi o să mă relaxez, mă deconectez de la tot, nu mor reţelele de socializare fără mine o săptămână”. Am renunţat la vechile idei, iar călătoriile au început să fie din ce în ce mai bune. Admiram peisajele, munţii, pădurile, animalele, toate acele lucruri pe care nu puteam să le văd în curtea din spate a casei mele. Aşa mi-am descoperit această pasiune de a călători.
A început să îmi placă să cunosc alte locuri şi să înţeleg diferitele obiceiuri şi tradiţii, mă relaxa şi aşa mă descărcam de toate energiile negative din viaţă cotidiană. Tot aşa am învăţat multe lucruri noi, privind arhitectura din diferitele zone în care călătoream, întrebând localnicii despre tradiţii sau legende sau notând în carneţelul meu şi astfel când ajungeam acasă mă documentam.
Datorită acestor excursii „plictisitoare” am descoperit şi fotografia, dar acum nu e vorba despre mine ci despre excursiile cu familia, aşa că o să scriu câteva etape prin care vă recomand să treceţi că să puteţi realiza că timpul petrecut cu ai voştri nu e „groaznic” sau „plictisitor”.

 

ETAPA I
Prima etapă constă în acel moment când mama sau tatăl tău intră la tine în camera şi îţi spune: „Noi am decis să plecăm împreună în excursie săptămâna viitoare. Asta te include şi pe ţine şi pe fratele tău.” Atunci realizezi că toate planurile tale pentru acea săptămâna nu mai există şi că trebuie să accepţi faptul că vei fii cărat/ă după ai tăi prin toate locurile plictisitoare. Vei crede cel mai probabil că aia va fii o săptămână pierdută şi timpul va trece aşa de greu încât vei înnebuni, plus certurile cu părinţii tăi care nu te vor lasă să faci ce vrei şi nu te vor lasă să stai în camera de hotel în timp ce ei vizitează obiectivele turistice.

 

ETAPA II
Aici deja îţi dai seama că trebuie să faci ceva că să te salvezi de la acest chin. Vei încerca să le spui alor tăi că ai deja planuri în săptămâna aia, deşi cel mai probabil singurul tău plan era să te relaxezi fără ei acasă. Vei încerca să te rogi de ei să te lase acasă sau măcar să te lase la bunica, orice, doar să nu te care cu ei în excursia cu familia. Desigur, ei îţi vor tăia orice argument imediat spunându-ţi că te vei distra şi nu mai este excursie cu familia fără un membru al familiei. Ei îţi vor aduce nişte argumente solide, la care nici tu nu ştii ce să mai zici, şi până la urmă te trezeşti că îţi faci bagajul în silă. Asta duce la etapa III.

 
ETAPA III
Ajungi să fii cărat oricum, pentru că ei ştiu că aşa este mai bine. Părinţii încearcă să apropie familia şi să o facă mai unită prin excursiile lor şi nu pot reuşi asta când familia este incompletă. Ei vor că tu să te simţi bine alături de ei; în interiorul lor cred că ţie nu îţi place să stai cu ei şi de aceea te şi împing să călătoriţi împreună, pentru a-ţi demonstra că şi ei pot face lucruri interesante şi că te poţi simţi bine alături de ei. Până la urmă ei au o intenţie bună, doar că noi, câteodată, în egoismul nostru adolescentin, ne gândim că pentru noi nu este aşa de distractiv sau interesant să stăm cu mama şi cu tata.

 

ETAPA IV
Am ajuns în etapa IV în care nimeni nu cred că va putea spune că nu a trecut prin ea. Oricât de diferită ar fii fost viaţă ta, nu poţi să spui că măcar o dată când ai fost în excursie cu părinţii tăi, în drumul către destinaţie,  ai stat pe telefon, pe tabletă, cu căştile în urechi sau conectat la orice fel de tehnologie. Aici poate încă sunteţi supăraţi şi vă închideţi în voi, ascultaţi muzică, vă uitaţi pe internet şi practic refuzaţi să acceptaţi faptul că aţi fost adus în excursie cu familia, deşi nu v-aţi dorit lucrul asta. Stăm supăraţi şi nu realizăm ce ne aşteaptă. Nici măcar nu înţelegem de ce suntem teoretic forţaţi să venim în aceste excursii „plictisitoare”. Şi, ca orice tehnologie portabilă, la un moment dat se duce bateria. Aşa ajungem la etapa V.

 

ETAPA V
În această etapă toată starea noastră începe să se schimbe încet, încet. Aici este punctul în care după ce am epuizat tot ce ne distrăgea de la călătorie, adică bateria telefonului, suntem obligaţi să dăm atenţie la ceea ce ne înconjoară. Privim pe geamul maşinii şi vedem tot ce am ratat până acum. Vedem peisaje pe care nu le-am fii văzut niciodată dacă stăteam acasă. Vedem locuri care ne fascinează şi ni se par minunate. Parcă regretăm un pic că am consumat bateria telefonului şi acum nu mai putem face poze pe drum. Dar stăm acolo, pe bancheta din spate şi privind peisajele, supărarea ne trece şi fără să ne dăm seama intrăm în vorba cu părinţii noştri.

 

ETAPA VI
Am ajuns la destinaţie şi nu nici mai suntem supăraţi. Am început din nou să vorbim cu familia, să glumim, să radem şi dintr-o dată ne simţim bine. Dar pare că tot lipseşte ceva, ceva care să ne facă să ne aducem aminte de momentele astea şi de locurile pe care le vizităm: aparatul de fotografiat. Dacă sunteţi ca mine faceţi poze din 5 în 5 minute la tot ce pare că are o latura artistică, iar mama trebuie să îi spună ghidului, la fel de des: „Haideţi să o mai aşteptăm un pic, că iar s-a oprit să facă poze.” (aici este şi datorită pasiunii mele pentru fotografie),este okay, vă inţeleg. Fotografia te va face să apreciezi mai mult locaţiile pe care le vizitezi şi te va face să te relaxezi. Când te vei simţi bine şi familia ta se va simţi bine. Ei vor vedea că poţi zâmbi şi în preajma lor şi asta va duce la etapa VII.

 

ETAPA VII
Părinţii tăi nu se vor mai stresa că nu te simţi bine cu ei, vor vedea că eşti fericit/ă să fii cu ei în această minunată experienţă de familie şi le vei lua de pe inima o mare insecuritate a oricărui părinte. De aici deja totul va veni de la sine. Având o stare pozitivă, părinţii tăi îţi vor da mai multă libertate, îţi vor face chiar surprize dacă eşti norocos/ă. De exemplu, mie, tata îmi ia mereu îngheţată. Ştie că îmi place îngheţata foarte mult, iar când se iveşte o ocazie, apare pur şi simplu în faţa mea şi mă face să zâmbesc (e puţin copilăresc, dar încă mă simt copil alături de părinţii mei şi cred că aşa voi fii toată viaţa). Aici poţi aduce chiar tu iniţiativa şi să îi rogi să faceţi poze de grup pentru a le pune într-un album. Să va aduceţi aminte mereu de momentele şi locurile minunate pe care le-aţi explorat împreună.

 
ETAPA INFINIT
În concluzie, tot ce trebuie să faci e să te simţi bine. Nu trebuie să vezi excursiile cu familia ca pe o povara. Dacă eşti deschis la minte, te poţi distra şi relaxa şi alături de ai tăi. Chiar dacă la început poate ţi se va părea imposibil. Până la sfârşitul călătoriei, vei ajunge să îţi placă, trecând prin diferitele etape(ocazional mai sari peste ele).
Dar să nu uităm, în final, cele mai importante lucruri sunt momentele frumoase alături de cei care chiar contează în viaţa noastră. Aceste excursii „plictisitoare” ne unesc mai mult ca o familie, ne fac să fim alături unul de celălalt.

 

Advertisements

2 thoughts on “De la ANOST la FRUMOS

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s